Jurnal de camp Padis

„ Verde crud, verde crud!
Mugur alb şi fin si pur,
Vis de-albastru
si de-azur,
Te mai vad, te mai aud…”

9 augut…

Acest „verde crud, verde crud” sau „vis de-albastru si de-azur” din versurile de mai sus este parcă desprins din această … lume (spun „lume” fiindca folosirea cuvantului „peisaj” este mult prea neinsemnata). Pe parcursul saptamanii, aceasta lume ni se va deschide, fiecare zi ascunzand un mic mister … sau poate un crin pitit intr-o pestera de teama fiorosului balaur. Dar cercetasii sunt aici pentru a apara acest crin care i-a ademenit cu parfumul libertatii, linistii, pacii interioare…
Temerarii Centrului Local „Aventura” Radauti – „Castorii” (Banzai !) si „Conchistadorii” ( Ole !) si-au instalat corturile grabiti de ploaie, alungandu-si oboseala acumulata in urma unei lungi calatorii parcurse cu oarece greutate pe drumuri de munte...Noaptea petrecuta in tren si-a adus si ea aportul de oboseala astfel incat eram in stare sa sarutam pamantul multumindu-i lui Dumnezeu ca, in sfarsit, am ajuns.
Este de apreciat munca organizatorilor pentru ca, date fiind conditiile, am beneficiat de strictul necesar: toalete, dusuri, bucatarie, prim ajutor…
Festivitatea de deschidere oficiala a campului a fost superba!
Intr-o atmosfera presarata de mister, cu o usoara nuanta de frica, am ascultat legenda crinului si a balaurului, legenda ascultata la lumina tortelor si a focului de tabara. Noaptea ne-a readus oarecum la realitate prin temperatura scazuta. In cele din urma insa am adormit infofoliti in corturi, dar nu inainte de a participa la jocurile organizate in jurul focului…
Si ce foc!...
10 august
Cea de-a doua zi a inceput cu un rasarit superb de soare si … bineinteles cu inviorarea de dimineata. Fiindca suntem cercetasi priceputi si avand in vedere ca nu vom putea manca o saptamana intreaga pe lemne, pe iarba, sau in picioare, aceasta zi a fost dedicata constructiilor de camp: mese, banci, uscatoare, catarge pentru steaguri, si tot ce au crezut temerarii ca le va fi necesar.
Am fost impartiti in subcampuri, patrulele noastre fiind repartizate
in subcampuri diferite. „Conchistadorii” au fost in „Miazanoapte”, iar „Castorii”
in „Tinutul de Miazazi”. Aceasta despartire insa nu ne-a impiedicat sa fim impreuna mai tot timpul.Fiecare subcamp a avut masa, steag, banci, catarg, proprii, constructia acestora necesitand intreaga zi.
Seara … program captivant prin povesti spuse in preajma focului …

11 august…

Ei bine!... daca pana acum am cam stat „pe-acasa, lenevind”, a treia zi ne-a testat aptitudinile cercetasesti.
Dupa micul dejun luat acum civilizat, la mese, a inceput un program
complex ce urmeaza a se desfasura pe tot parcursul saptamanii.
In prima jumatate a zilei, „Conchistadorii” au mers in expeditie pentru a studia fenomenele meteorologice si tehnici de adapostire si protectie in caz de furtuna. „Castorii” au fost de serviciu in camp.
In cea de-a doua jumatate a zilei „Conchistadorii” au participat la un atelier de traditii locale, unde au ascultat legende si obiceiuri din „Tara Motilor”. Am urcat cu dificultate muntele ca sa ajungem la o batranica ce
ne-a povestit despre cateva obiceiuri locale reflectate in propria ei viata. Am mancat acolo traditionalele placinte ardelenesti facute chiar de ea sub ochii nostri.
„Castorii” au fost „medici si asistenti” pentru o jumătate de zi. Au invatat si simulat tehnici de prim ajutor atat de necesare in campuri, in expeditiile pe munte, dar si in viata de zi cu zi.
Urmatoarea activitate: atelierul de confectionat hartie prin reciclarea hartiei folosite si a textilelor.
A fost o zi grea, schimbatoare din punctul de vedere al vremii, dar experientele traite rareori le intalnesti in viata citadina.
Povestim, ne jucam, ascultam chitara si urmarim limbile de foc ce se inalta la cer…O fi balaurul? Inca nu stim …adormim…

12 august…

Incepe mahmur…dupa o noapte intreaga de betie… A plouat, a plouat tare; corturi inundate, saci de dormit uzi, fete mohorate, inviorare filmata parca cu incetinitorul, vreme mofturoasa…
„…Dar soarele a alungat norii impostori din imparatia sa, domnind in liniste si pace intreaga zi…”
Am avut parte de vreme buna toata ziua, astfel incat am putut sa ne desfasuram activitatile propuse.
In prima parte a zilei „Conchistadorii” au mers in Poiana Ponor la atelierul foto.
Planurile „Castorilor” au fost date peste cap: nu s-a putut pleca in hike
( drumul era mult prea periculos din cauza ploii). S-a plecat in drumetie, dar…
ne-am ratacit si am fost nevoiti sa ne intoarcem.
A treia oara sigur va fi cu noroc!
Norocul pierdut de „Castori” a fost gasit de „Conchistadori” care au avut parte ee o superba dupa-amiaza petrecuta intr-un scurt hike. Am patruns intr-o pestera strabatuta de un rau ciudat, plina de muschi si plante neobisnuite…
„Castorii s-au jucat in poiana din apropierea campului,jocuri la care au participat si liderii insotitori.

13 august…
Nu pot sa incep povestea acestei zile fara povestea noptii…
Mister, feerie, taina, joc, incredere, FIORUL CERCETASIEI…
S-a organizat un joc de noapte pentru a ne recupera steagurile furate de balaur.
Temararii fiecarei patrule au fost legati de maini cu esarfele de cercetas si, in bezna (fara nici o sursa de lumina), am mers pana in Poiana Ponor. S-a desfasurat jocul dupa niste reguli bine stabilite, in noaptea cu stele cazatoare, la lumina a patru torte… . Steagurile n-au putut fi recuperate insa. Am ajuns in camp tarziu.
Ziua a inceput cu o ceata foarte deasa. Cerului obosit ii era greu sa se trezeasca si sa-si inalte triumfator soarele. Dar cercetasii temerari trebuie sa-si duca la bun sfarsit misiunea pentru care au venit . „Castorii” au participat la atelierul „meteo”, iar „Conchistadorii” au ramas in camp fiind de serviciu. Dupa o curatenie generala (spalarea si dezinfectarea toaletelor, curatarea campului de resturi, sortarea gunoiului, aprovizionarea cu apa) am reciclat hartie, iar hartia nou obtinuta am pictat-o .
Dupa-amiaza „Castorii” au participat la atelierul de traditii, iar „Conchistadorii” au invatat cum sa acorde primul ajutor. Cine stie…poate candva vor putea salva o viata!

14 august…

Hike-ul!!!
Toata ziua am batatorit drumurile de munte. Am plecat ambele patrule alaturi de celelalte din subcampurile noastre.Drumul a fost lung, dificil, dar popasurile facute ne-au conservat energia pentru a nu claca cumva. Popas, popas, dar nu leneveala… Am invatat cum sa folosim busola si cum sa ne orientam in padure.
Am „vizitat” o pestera unde am patruns tinandu-ne de lanturi, am invatat metode de semnalizare sonore si vizuale. Fluieraturile nu ne-au prea iesit asa incat speram sa nu ne ratacim…
Dupa ce am luat masa pe pelerinele de ploaie am porni din nou la drum … de data aceasta pe drumul de intoarcere…
Am ajuns inaintea celorlalte patrule( regulile cercetasesti nu permit despartirea pe traseu), dar liderii nostri insotitori au hotarat ca asa este mai bine. Pe cine sa ascultam ? Pe cei cu care am venit si cu care o sa ne intoarcem acasa, sau pe cei pe care i-am cunoscut aici? Raspunsul este usor de dat…
Un lucru am uitat sa mentionez: în fiecare noapte temerarii au asigurat paza campului facand planton( echipe de doi-trei cercetasi cate doua ore)

15 august…

Ultima zi – cea mai frumoasa…Pentru ca este ultima?
Steagurile subcampurilor nefiind returnate de catre balaur, cercetasii au primit ca provocare recuperarea acestora.
Temerarii din fiecare subcamp au trebuit sa faca fata mai multor provocari
Dar balaurul a furat si floarea de crin…alte provocari… Probe fizice, intrebari din cunostintele acumulate in zilele petrecute in camp, jocuri de incredere, toate au fost trecute cu „brio” de temerari carora nimeni nu le putea sabota misiunea recuperarii florii de crin..

Si cum se putea incheia oare acest camp?
Seara ne-am depus promisiunea, promisiunea ca vom respecta legile temerarului. Intr-o atmosfera cu adevarat de basm, cu stelele si luna martori, cu torte palpaind uimite, am depus juramantul, intrand astfel in marea familie”Scout”.
Maine…cand azi va fi deja trecut, vom impacheta lucrurile, dar mai ales amintirile…
Vom flutura esarfele in vant, vom trage adanc aer in piept si vom spune: „Adio! Apuseni cu speranta ca poate candva ne vom intoarce la povestile tale…”


Cand vom privi cerul instelat sau soarele rasarind intr-o dimineata rece cu ceata deasa, gandurile noastre cu siguranta se vor intoarce la Padis…

Conchistadorii

Ioana Trufin Valentin Colibaba
Radu Trufin Samson Prelipcean Marius Prelipcean

Castorii

Tiberiu Lupancu
Dana Tomsa
Ligia Suian
Beatrice Colibaba
Cornel Scripniciuc


Lideri insotitori
Magdalena Trufin
LoredanaVatamaniuc