Legea cercetasului
1.Cercetasul este demn de incredere.
2.Cercetasul este loial familiei, prietenilor, liderilor cercetasi, tarii sale si comunitatii lumii.
3.Cercetasul se face util celorlalti fara a astepta recompensa.
4.Cercetasul este politicos cu toata lumea indiferent de varsta sau de pozitie sociala.
5.Cercetasul este prietenos.
6.Cercetasul este curajos si increzator in fortele proprii.
7.Cercetasul este optimist.
8.Cercetasul este econom.
9.Cercetasul este credincios si respecta credintele celorlalti.
10.Cercetasul este disciplinat, sever cu sine, ingaduitor cu ceilalti.
11.Cercetasul este bun.
Se afișează postările cu eticheta Informatii generale despre cercetasie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Informatii generale despre cercetasie. Afișați toate postările
vineri, 15 ianuarie 2010
Fondatorul miscarii scout
Fondatorul Mişcării Scout
Baden Powell s-a născut pe 22 februarie 1857 în Londra.
O bursă de studii a ducelui de Marlborough îi permite să înveţe la renumita şcoală Charterhouse, unde însă a avut rezultate medii.
Şcoala se mută la Goldaming, la ţară; în pădurea din apropiere tânărul descoperă şi exersează primele tehnici cercetăşeşti, printre care o tehnică proprie pentru a se ascunde de profesorii care-l urmăreau.
Termină şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford alege cariera militară; a obţinut locul 5 la infanterie şi locul 2 la cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876 s-a îmbarcat cu destinaţia India.
Se mută împreună cu regimentul sau întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.
Participă la campania din Zululand; pentru a-şi scuti armatele de pierderi fara rost BP şi regele zuluşilor Dinizulu hotărăsc să se dueleze; văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele lasă jos scutul şi îi întinde mâna stângă în semn de pace, cu cuvintele: "Bărbaţii adevăraţi îşi dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la inimă.” BP primeşte de la Dinizulu un colier de mărgele de lemn.
În regimentul său încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupei, precum şi, ca metodă de pregătire, forme ale viitoarelor jocuri de teren cercetăşeşti.
Organizează Politia Sud-Africană ; introduce o uniformă proprie, asemănătoare cu a cercetaşilor, cu cravată, cămasa kaki şi cu pălărie Stetson importată din Statele Unite; deviza S.A.C. era "Be Prepared”.
Organizează tabăra de probă de pe insula Brownsea, coasta de sud a Angliei, pentru a verifica dacă propunerile sale în legatură cu noile activităţi pentru tineret ar avea succes; participă 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule şi îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabără BP relatează: "Trupa de baieţi a fost împarţită în patrule de câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă. Această împărţire în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecarui şef de patrulă i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă şi joacă. Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Baieţii garantau cu onoarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasa. O formare de bază era urmată în fiecare zi, şi aşa, toată trupa a fost iniţiată în tehnica cercetăşească."
La sfatul Regelui se retrage complet din armată pentru a se dedica exclusiv mişcării cercetăşeşti.
Călătoreşte în jurul lumii, vizitează S.U.A., Insulele Indiilor de Vest, Japonia, China, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă şi Europa, pentru contacte cu grupe cercetăşeşti; o cunoaşte pe Olave St. Clair Soames, se căsătoresc pe 30 octombrie 1912, vor avea trei copii: Peter (1913), Heather (1915) şi Betty (1917). Publică împreună cu sora sa Agnes "The Handbook for Girl Guides”.
În anul 1920 are loc prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de BP "jamboree” la care BP este proclamat "Chief Scout of the World”.
Vor mai avea loc asemenea întâlniri cercetăşeşti iar la ultima jamboree la care participă BP, cea de la Vogelenzang (Olanda), rosteşte cuvântarea de adio: " Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al 80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit. Majoritatea dintre voi sunt de-abia la început şi vă doresc ca viaţa voastră să fie fericită şi plină de succese...Voi înşivă o puteţi face prin îndeplinirea legii cercetăşului, în fiecare zi, orice a-ţi face, şi oriunde v-aţi afla. Aşa că rămâneţi cu bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!"
În 1941, 8 ianuarie decedează la Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde este înmormântat la 9 ianuarie; cosciugul său a fost învelit în steagurile internaţionale ale cercetaşilor şi ale cercetaşelor; pe piatra de mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu, cel de "Chief Scout of the World” şi semnul cercetăşesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii.
Baden Powell s-a născut pe 22 februarie 1857 în Londra.
O bursă de studii a ducelui de Marlborough îi permite să înveţe la renumita şcoală Charterhouse, unde însă a avut rezultate medii.
Şcoala se mută la Goldaming, la ţară; în pădurea din apropiere tânărul descoperă şi exersează primele tehnici cercetăşeşti, printre care o tehnică proprie pentru a se ascunde de profesorii care-l urmăreau.
Termină şcoala, însă nepromovând admiterea la Universitatea Oxford alege cariera militară; a obţinut locul 5 la infanterie şi locul 2 la cavalerie (din 717 candidaţi), astfel încât a fost scutit de cursul introductiv de doi ani la Academia Militară Sandhurst şi promovat direct sublocotenent în regimentul 13 husari din India: pe 30 octombrie 1876 s-a îmbarcat cu destinaţia India.
Se mută împreună cu regimentul sau întâi în Africa de Sud, apoi în Anglia.
Participă la campania din Zululand; pentru a-şi scuti armatele de pierderi fara rost BP şi regele zuluşilor Dinizulu hotărăsc să se dueleze; văzând că nu poate să-l învingă pe englezul care doar se apăra, regele lasă jos scutul şi îi întinde mâna stângă în semn de pace, cu cuvintele: "Bărbaţii adevăraţi îşi dau mâna stângă, pentru că aceasta vine de la inimă.” BP primeşte de la Dinizulu un colier de mărgele de lemn.
În regimentul său încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupei, precum şi, ca metodă de pregătire, forme ale viitoarelor jocuri de teren cercetăşeşti.
Organizează Politia Sud-Africană ; introduce o uniformă proprie, asemănătoare cu a cercetaşilor, cu cravată, cămasa kaki şi cu pălărie Stetson importată din Statele Unite; deviza S.A.C. era "Be Prepared”.
Organizează tabăra de probă de pe insula Brownsea, coasta de sud a Angliei, pentru a verifica dacă propunerile sale în legatură cu noile activităţi pentru tineret ar avea succes; participă 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule şi îmbrăcaţi în uniforme; despre această tabără BP relatează: "Trupa de baieţi a fost împarţită în patrule de câte 5 oameni, cel mai mare devenind şef de patrulă. Această împărţire în grupe mici era secretul succesului nostru. Fiecarui şef de patrulă i-a fost atribuită răspunderea totală pentru comportamentul membrilor patrulei sale. Patrula era o unitate pentru formare, muncă şi joacă. Fiecare patrulă campa într-un loc propriu. Baieţii garantau cu onoarea lor pentru îndeplinirea sarcinilor primite. Pe această cale era trezită responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasa. O formare de bază era urmată în fiecare zi, şi aşa, toată trupa a fost iniţiată în tehnica cercetăşească."
La sfatul Regelui se retrage complet din armată pentru a se dedica exclusiv mişcării cercetăşeşti.
Călătoreşte în jurul lumii, vizitează S.U.A., Insulele Indiilor de Vest, Japonia, China, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă şi Europa, pentru contacte cu grupe cercetăşeşti; o cunoaşte pe Olave St. Clair Soames, se căsătoresc pe 30 octombrie 1912, vor avea trei copii: Peter (1913), Heather (1915) şi Betty (1917). Publică împreună cu sora sa Agnes "The Handbook for Girl Guides”.
În anul 1920 are loc prima întâlnire internaţională de cercetaşi, denumită de BP "jamboree” la care BP este proclamat "Chief Scout of the World”.
Vor mai avea loc asemenea întâlniri cercetăşeşti iar la ultima jamboree la care participă BP, cea de la Vogelenzang (Olanda), rosteşte cuvântarea de adio: " Este timpul să vă spun adio. Mă aflu în cel de-al 80-lea an al vieţii mele şi mă apropii de sfârşit. Majoritatea dintre voi sunt de-abia la început şi vă doresc ca viaţa voastră să fie fericită şi plină de succese...Voi înşivă o puteţi face prin îndeplinirea legii cercetăşului, în fiecare zi, orice a-ţi face, şi oriunde v-aţi afla. Aşa că rămâneţi cu bine! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!"
În 1941, 8 ianuarie decedează la Nyeri, lângă Nairobi (Africa Orientală Britanică), unde este înmormântat la 9 ianuarie; cosciugul său a fost învelit în steagurile internaţionale ale cercetaşilor şi ale cercetaşelor; pe piatra de mormânt se află inscripţionat în afară de nume şi ani un singur titlu, cel de "Chief Scout of the World” şi semnul cercetăşesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul a scris ultimul său mesaj către cercetaşii lumii.
miercuri, 18 noiembrie 2009
Scurt istoric al cercetăşiei în România
In 1913 a aparut primul grup de cercetasi din Romania, la Brasov si Bucuresti. Foarte repede, miscarea a capatat amploare si nevoia unei organizatii nationale se simtea din ce in ce mai tare. Asa ca in primavara anului 1914, Asociatia Cercetasii Romaniei, cum a fost denumita atunci, a vazut pentru prima data lumina zilei. Activitatile cercetasesti constituiau un punct de atractie pentru tineret, asa ca asociatia s-a dezvoltat foarte repede. Membru fondator al Organizatiei Mondiale de Cercetasi in 1922, cercetasii romani au devenit cunoscuti dupa ce au participat la primul concurs mondial. Dupa inceperea razboiului, cercetasii au fost pentru 3 ani participanti activi. Tinerii luptau in primele linii ale frontului sau in spitale, scoli, oriunde un tanar putea fi de folos. Acestia au fost anii de glorie a miscarii cercetasesti.
In 1918, cu un numar sensibil redus, o noua viata a inceput pentru cercetasi. Bravura lor in timpul ultimilor ani era binecunoscuta, iar copii erau foarte mandri de a fi cercetasi.
Numarul lor crestea cu fiecare zi, astfel incat pe la sfarsitul anilor '20 ajunsese la peste 30 de mii.
Dar, in 1938, organizatia este desfiintata. Fortati sa ajunga o organizatie politica de tineret, cercetasii dispar. Asa au inceput anii grei pentru aceasta organizatie.
PREZENTIn 1918, cu un numar sensibil redus, o noua viata a inceput pentru cercetasi. Bravura lor in timpul ultimilor ani era binecunoscuta, iar copii erau foarte mandri de a fi cercetasi.
Numarul lor crestea cu fiecare zi, astfel incat pe la sfarsitul anilor '20 ajunsese la peste 30 de mii.
Dar, in 1938, organizatia este desfiintata. Fortati sa ajunga o organizatie politica de tineret, cercetasii dispar. Asa au inceput anii grei pentru aceasta organizatie.
Renascuta in aprilie 1990, miscarea romaneasca de cercetasi a gasit foarte repede drumul catre organizatia mondiala de cercetasie, invatand de la cei mai batrani ce au supravietuit oprimarii comuniste, sau punand in valoare mintile deschise ale tinerilor inscrisi de curand in organizatie. Acceptata in 1993 ca membru al Organizatiei Mondiale de Cercetasi la Conferinta Mondiala din Bangkok , Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei numara acum peste 5000 de membri, acoperind aproape intreg teritoriul tarii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)