Misiunea cercetăşiei

"...Dar adevărata cale a fericirii este de a oferi fericire celorlaţi. Încercaţi să părăsiţi acest pământ după ce l-aţi făcut ceva mai bun decât l-aţi găsit. Iar dacă va veni rândul să muriţi , muriţi fericiţi, gândindu-vă că nu v-aţi pierdut timpul, ci l-aţi folosit aşa cum ttrebuie."
Robert Baden Powell

duminică, 29 august 2010

campul de temerari de la Nocrich 28 iulie - 3 august 2010

campul de temerari de la Nocrich 28 iulie - 3 august 2010

campul de temerari de la Nocrich 28 iulie - 3 august 2010

Jurnal - campul de temerari de la Nocrich 28 iulie - 3 august 2010

Jurnal de camp
Nocrich 28 iulie - 3 august 2010
Participanţi
Patrula Conchistadorii
Vali
Adi
Alexandra
Andreea
Theodora
Toni
Thomas
Patrula Şoimii furtunii
Betty
Marius
Gabriela
Flavius
Costel
Francesca
Lorena
Lideri: Loredana şi Mihaela
27 - 28 iulie 2010


ora 20 - Pornim din Rădăuţi şi Satu Mare spre Suceava. Ploua, ploua chiar foarte tare şi sufletele noastre se umezeau la gândul a că ar putea fi un camp ratat.

Am ajuns la Suceava, ne-am urcat în tren şi...surpriză!!! Compartimentele noastre erau ocupate..."ilegal" desigur. Atrebuit să-mi exersez "talentele vocale" pentru a rezolva problema. Şi s-a rezolvat...

Ne-am instalat: mai multe bagaje decât oameni, înghesuite pe sus, pe jos, pe sub banchete... Am încăput.

Şi am mers, şi am mers, şi am râs, şi ne-am plimbat pe coridoare, şi am aţipit unii dintre noi, şi ne-am oprit dimineaţa la ora 7:00 la Vinţu de jos. Am poposit acolo două ore şi jumătate.

Am urcat apoi într-o "săgeată" albastră care, probabil din cauză de arcuri slăbite, a mers ca un personal antic şi de demult. Dar am ajuns la Sibiu.

*Precizare. În Vinţu ne-am întâlnit şi cu cercetaşii din Paşcani.

Revenim la Sibiu: ne-am urcat în două microbuze şi după aproximativ o oră am ajuns la bază... în Nocrich - un sat săsesc părăsit demult de cei care l-au întemeiat, locuit acum de una din minorităţile noastre naţionale, cea mai cunoscută de altfel.

Pentru unii bucurie că în sfârşit am ajuns. Pentru alţii tristeţe pentru că eram în "lumea civilizată" şi nu în sălbăticie cum şi-ar fi dorit... Dar fericiţi cu toţii că vremea era bună.

Ne-am înstalat corturile şi majoritatea au căzut frânţi de oboseală. Au adormit.

Încet-încet locul de campare s-a umplut de corturi: au venit temerari de la Cluj, Oradea, Panaitescu - Bucureşti, Roşu - Bucureşti, Brăila, Dej, Buşteni... .

Seara, după cină,una foarte consistentă şi gustoasă, a fost festivitatea de deschidere cu lansarea provocării campului - cartarea zonei. S-au ridicat steagurile.

La lumina făcliilor s-a spus povestea... . Centrele locale şi-au prezentat patrulele, steagurile şi strigătele... .

Am adormit în acorduri de chitară, cântecele şi râsetele temerarilor care se pregăteau să petrecă prima noapte în cort în campul de la Nocrich.

Ploua...


29 iulie 2010


Telefonul sună... Alarma de deşteptare... Este ora 7:00... Cu greu ne extragem din corturi...

Laura face înviorarea cu noi. După 15 - 20 de min ute parcă ne-am trezit. Costel şi Marius nuss...Sunt în corturi..., încă dorm. Patrula trebuie să stabilească pedeapsa. Vom vedea...

Micul dejun, cafeaua liderilor, anunţarea programului pentru ziua de astăzi...

Temerarii au fost împărţiţi în nouă echipe - ordine alfabetică. Andreea plânge pentru că e singuraa din unitatea SM-art. Îmi calc pe suflet şi o trimit în echipa partenerei ei de cort - Theodora.

Unii pleacă (tiroliană, mocăniţă), alţii rămân pentru a participa la atelierele organizate în camp: construcţii, lucru la casă, cultură, paper craft,...)

Liderii au o misiune grea - curăţenia în camp (budele inclusiv) iar între orele 12:00 - 15:00 pază în cele două puncte stabile: la intrarea în camp şi în partea din spate a sa...

Este ora 14. 00 acum. Temerarii au mâncat deja, unii se odihnesc în corturi, alţii stau la umbră, majoritatea se joacă... . E plin de glasul lor vesel, de strigătele lor de bucurie, şi de râsete...

E soare... , e cald... , e vreme de cercetăşie!

*Precizare: temerarii care au încălcat regulamentul şi-au ispăşit pedeapsa: au spălat vasele colegilor de patrulă după masa de prânz!

După masă mergem iar la ateliere... . Între timp furnicile ne invadează corturile. Noroc de flit-ul Gabrielei care ne salvează de "insectele ucigaşe"...

Cina ne dezamăgeşte: macaroane cu brânză şi gogoşi crocante, mult prea crocante... .

Talentul ne-a chinuit îndeajuns de mult pentru a personaliza un tricou...

Seara... mult aşteptatul foc de tabără... . Subcampul de răsărit unde avem "cazată" patrula Conchistadorilor a avut de prezentat un mic program artistic. N-a lipsit povestea, cântecele, chitara...

Un mic - mare incident a făcut explozie în capurile noastre, ale liderilor... . Personaje principale: Marius, Andreea, Betty, Theodora, un alt lider... un cort dezlegat, vorbe aruncate aiurea, şi ... multe lacrimi la ameninţarea cu pedeapsa supremă: neplecarea în hike...

Era spre ora 3:00 dimineaţă când încă se mai auzeau în noapte hohote de plâns...


30 iulie 2010

Hike-ul...


"10 negri mititei" în frunte cu mine alături de alţi 40 de temerari şi lideri plecăm în Făgăraş...

Nerăbdători, emoţionaţi, entuziasmaţi de ideea aventurii, ne trezim înaintea fluierului de deşteptare... . Ne facem înviorarea, ne spălăm, mâncăm, ne pregătim rucsacii şi pornim...

120 de km. cu autocarul pe Transfăgărăşan până la Bâlea - lac... . În vale lacul, pe margini crestele semeţe ale celor mai înalte vârfuri din România, mai încolo cascada şiroind zgomotos şi alb... . Un peisaj de poveste...

Mâncăm câţiva covrigi pe sfoară cumpăraţi ede la vânzătorii ambulanţi din parcare şi pornim să explorăm împrejurimile pe un traseu care se va dovedi destul de greu. Vali, desigur, este cel mai entuziast în a explora, dar şi în a afla cât mai multe de la Titus - unul dintre liderii responsabili de hike.

Cu greu am urcat muntele, dar odată ajunşi în vârf un sentiment de bucurie a înlocuit oboseala depusă pentru a ajunge în vârf. Peisajul de poveste ne-a furat privirile şi pentru câteva minute cu toţii am admirat minunata lume. Parcă eram stăpânii lumii deşi, la propriu de astă dată, eram cu capul în nori pe Budeanu la 2400 m.

Am coborât mânaţi de foamea ce ne dădea ghes...

Ziua s-a terminat minunat aşa cum a început - s-au înmânat diplomele participanţilor la "Trofeul celor şase căi" . Şi Conchistadorii noştri şi-au primit diplomele în aplauzele tuturor.

Pe parcursul zilelor trecute s-au lansat câteva jocuri: Piatra, Zorro. Cei la care ajungeau pietrele (4 la număr) seara trebuiau să facă faţă unor provocări. Seara aceasta Toni a avut două pietre - deci două provocări: a dansat vals cu o altă temerară posesoare de "pietricică" şi ... pinguinul cu mine... . Apoi..., de data aceasta pentru că s-a oferit... , a făcut planton până pe la ora 4:00 dimineaţa. Ceilalţi doi - Flavius şi Costel nu s-au trezit...


31 iulie 2010


E soare, e linişte, e super!

Temerarii lucreză în ateliere. Lidera Mihaela este la bucătărie...; eu spăl vasele şi fac plantoane... . O zi obişnuită de camp.

Dar seara ... seara a fost mai puţin obişnuită. În noapte ne-am deplasat la vreo 2-300 de metri de camp unde s-a jucat un joc strategic de noapte. Miezul nopţii ne-a prins în plină luptă. Una din echipe a reuşit să-şi recupereze steagul... . S-a terminat...

Ne-am reîntors în camp... . Muzică la maxim - peste gard, la Căminul cultural, o nuntă... . Am adormit într-un final... .


1 august 2010


Ceasul deşteptător sună cu o oră mai devreme... . Planton!!! În turnul de control înălţat zilele trecute de cercetaşi. O cafea tare reuşeşte să mă trezească...

Ziua începe bine. Oparte se duc în hike. Şi Mihaela. Pe mine mă aşteptă astăzi bucătăria...

10 temerari SM-art - Conchistadori şi Şoimi ai furtunii, au rămas în camp şi au participat la ateliere. S-a introdus TSA- tehnici speciale de alpinism.

Vremea în hike a fost mai puţin favorabilă - multă ceaţă- dar temerarii nu s-au speriat, misterul creat de fenomenele meteo le-a sporit încântarea.

Seara s-a făcut foc de tabără şi s-a cântat... . Au cântat şi cercetaşii germani veniţi la Nocrich.

Noaptea... Thomas, Toni şi Vali au făcut planton.

*Astăzi s-au împlinit 103 ani de la primul camp...


2 august 2010
Ultima zi plină de camp...
Ateliere... , jocuri... , olimpiada... , fiesta... , promisiunea... .
Mi-am împletit o codiţă din aţe colorate... .
Am pregătit masa de prânz, am fost la magazin după îngheţate, sucuri, ciocolate... (misiunea mea de fiecare zi) - temerarii nu au voie să părăsească campul... .
După prima parte a zilei când s-au desfăşurat ateliere, după masa de prânz s-a organizat un campionat de fotbal Unitatea SM-art a ieşit pe locul 3. Onorabil.
Olimpiada... 8 probe de foc, una anulată, cea de orientare, pentru că unele semne de la posturile stabilite pe traseu de Laura şi Mădălina au fost fie distruse, fie mutate în altă parte... .
Afost extrem de atractiv şi incitant... . Aventură până târziu în noapte... .
Apoi promisiunea... încă 9 temerari de-ai noştri au decis că cercetăşia este şi pentru ei... . Emoţionant.
3 august 2010
Ziua plecării... . Nu avem oră fixă de trezire..., nu facem înviorare... .
Ne strângem bagajele, ne desfacem corturile, stăm la poveşti, mâncăm încă un castron de mâncare gătită la cazan... .
Plecăm.
Sibiul... . Nu mi-am imaginat vreodată că va putea să-mi placă un oraş mai mult decât Sighişoara... . Şi totuşi pe toţi ne-a fascinat Sibiul cu ziduirile sale vechi, cu casele datând din sec. XIV - XVII, cu impozantele sale biserici: Catedrala Evanghelică în stil gotic şi Catedrala Mitropolitană Ortodoxă în stil romanic, cu Piaţa centrală pietruită şi înviorată de fântânile arteziene, animată de porumbei... , cu terasele elegante şi vânzătorii de artă... .
Şi Brukentalul... superb!
Duin nou în gară..., din nou în "Săgeata obosită" care ne duce în Vinţu de Jos, din nou o noapte lungă în acceleratul Timişoara - Iaşi... .
Dar ajungem cu bine acasaă... .
Mai avem o lună de vacanţă în care să retrăim şi să împărtăşim prietenilor noştri frumoasele zile petrecute în Campul de la Nocrich.
A consemnat Loredana Vatamaniuc







Persoane interesate